Rugăciune

28Sep07

Doamne,

Ne mor cei dragi. N-am să te-ntreb Doamne: „De ce?”, pentru că rânduiala Ta este mai presus de mintea mea bicisnică.

L-ai luat doamne pe taica Octavian al lu’ Paler; era om vârstnic şi nevoitor şi nezaharisit la minte şi la ceas de seară cu greu ne dumirea-ntr-ale politichiei pe noi nevolnici cei lumeţi din Gâlceviţa.

L-ai luat Doamne pe fratele Ralu al lu’ Filip; era om în floarea vârstei şi ne mângăiam noi lumeţii din sihăstrie, că nu tot trebuie să butonăm telecomanda spre ferirea de lucruri drăceşti şi necuviincioase la teveu, ca avea CNA-ul grijă ca şi nesimţiţii şi dezmăţaţii să-şi caute câta obraz.

L-ai luat Doamne pe fratele Adrian al lu’ Pintea, viteaz de viţă, cum l-am cunoscut la vremea prunciei când meream la cinema-ul din sat.

Pe taica Octavian l-am cunoscut faţă către faţă; pe Ralu şi pe Adrian i-am văzut numa’ pe sticlă şi pânză. Da’ ce-are a face… Am plâns pentru toţi. Ce dacă n-au fost fraţi cu tata? După cum i-am ştiut, după cum s-au purtat, e ca şi cum ar fi fost.

Ne mor cei dragi Doamne, ai dezlegat-o din lanţ pe doamna cu coasa şi ea dezmăţuie ca vaca la trifoi! Ne ia ce-avem mai bun. Pe Bunicuţa-Ion, pe tribunul sărit, pe Băse-marinaru’, pe-un Gelu-Mitralieră şi alţii asemenea dânşilor îi lasă-n pace, pesemne nu le ştie adresa… N-ai putea Doamne s-o trimiţi în lume, într-o mână cu coasa şi-n cealaltă cu cartea de telefoane?

Iartă-ne Doamne că suntem cârtitori. La monastire am tânguit. Am făcut priveghi. Am dat de pomană. La ticăloşia noastră, nu ştiu de-l vei baga-n seamă. Dar dacă Tu pedepseşti pe cei care smintesc pe mulţi, iartă Doamne pe fraţii mei aceştia trei: Pe Octavian, pe Ralu şi pe Adrian; ca dânşii pe mulţi au trezit şi după ştiinţa mea pre alţii n-au smintit.

Ne mor cei dragi Doamne, şi lumea se face mai mică cu fiecare pe care-l chemi la Tine. Poate apostolia lor s-a sfârşit şi i-ai chemat la tine pentru bună-plata cea veşnică. Dacă pe tâlharul cel de-a dreapta l-ai primit în raiul tău, nu ne-ndoim că şi fraţilor noştri dragi nu le-ai gătit loc.

Dar, Doamne avem atâţi tâlhari „de-a-stânga” ce ne prigonesc şi nu numai cu privirea, ci ba chiar zicându-ne: „golani, băi animalule, ţigani împuţiţi, păsărici, hahalere, zdrenţe, şi alte cele..” Când treieri Doamne ţarina ta, trimite întâi neghina la locul semănătorului său, iar spicele tale lasă-le să rodească.

Trei sau dus. Nu ştiu câţi ne-ai mai lăsat Doamne să ne bucurăm de dânşii, ca noi nevrednicii le simţim lipsa când nu mai sunt. Odihneşte-i Doamne pe cei pe care i-ai chemat: pe Octavian Paler, Pe Ralu-Traian Filip, şi pe Adrian-Virgil Pintea. Iar pe cei pe care-i mai avem, şi noi nu-i ştim păzeşte-i Doamne, că până să ajungem la Tine nu sfinţii ne mănâncă, ci tâlharii.

Am îndrăznit către Tine eu, nesmeritul şi nemonahul Gâlcevie cârtitoriul.

În luna lui cireşar, zîle 9, anul Domnului doauă mii şapte.


 

…este un abuz, zise Remus Cernea. Aşa este, un abuz printre multe altele.

Să luăm de pildă …matematica ! Ce m-a mai abuzat dom’le! Ce m-a mai abuzat!

 A-ntâia: adunarea şi scăderea; nu-mi mai ajungeau degetele, trebuia să bag mâinile-n buzunar ca să-mi iasă rezultatul corect la 5 plus 6. Abuz dom’le, abuz curat.

 A doua: un-or’-unu, doi-or’-doi, trei-or’-trei… visam şi noaptea urât. Doamne ce m-a mai abuzat.

 A treia şi a patra: Ana are cinci mere. Gicu are cu cinci mai mult (ori de cinci ori mai mult? ) n-am priceput niciodată când era cu şi când era de. De… abuz instituţionalizat!

A cincia, algebra! Mulţimile. Greu. N-am înţeles care erau semnele de intersecţie, reuniune, mulţime vidă… (Cu reuniunea am priceput mai apoi la utece când n-aveam voie să facem bal şi discotecă, da’ reuniune da. Tot acolo am aflat şi cum e cu mulţimea vidă într-un boschet de lângă şcoală de la o fetiţă mai şcolită; era catifelată, fierbinte şi deşi vidă era tare satisfăcătoare… mai multe informaţii căutaţi pe propria piele… sau… mă rog …)

A şasea: am început geometria. N-am înţeles cum erau ariile alea de mai multe feluri când eu ştiam că aria era maidanu’ ala de parau, unde ne distram la batoza care treiera grâul; acolo era distracţie mare, pe când ariile de la şcoală ne scoteau peri albi. Abuz dom’le. Aaa ! Şi să nu uit de numărul acela ruşinos pe nume Pi. Noi de Pi vorbeam numai la latrina din fundu’ curţii şi atuncea cu grijă să nu călcăm în frate’su Kk.

A şaptea a venit cu ecuaţiile cu numerele reale, cu necunoscutele… I-am priceput realitatea abia într-o seară cand eram cu două necunoscute, tot în boschetul cu revelaţii, n-am rezolvat nici una, da’ culmea mi-a ieşit soluţia!

A opta: axiome, teoreme, geometrie în spaţiu…Aristotel, Pitagora, pătrate, catete, ecuaţii de grad doi, formule de calcul prescurtat, toate afişate pe pereţi ca icoanele de azi, deasupra tablei lângă poza lu’ tovarăşu’.

Of da’ a venit liceul. Două triunghiuri care erau egale până într-a opta acum erau congruente; apoi matrici, diferenţiale, permutări de n luate câte k, limite, integrale, …vai de abuzuţa noastră, că ne ieşea fum din bieţii noştri creieri ce abia se învăţau cu votca poloneză Wiborowa şi brandy-ul Drobeta la sticluţe mici extraplate de două sute. Nici nu mai ţin minte cât costau de atâta abuz. Am zis un bogdaproste când am luat cu brio cinci la egzamenul de bac şi am scăpat de liceu.

Da n-am gătat. Am mai avut şi alte discipline… de care voi scrie mai la vale.  Acuşica. Aveti un bob  zabava.

 

A cârtit pentru voi, Gâlcevie, abuzatu’.


Az’noapte n-am dormit. În loc să-mi fac pravila ca un avvă ce mă aflu m-am uitat pe urmele beleţelului cu pricina la teveu. Aşa că az’noapte n-am dormit că după aia am hodinit capul pe faianţa veceului borând angros. Dacă pe mulţi i-o fi distrat circul mediatic, mie mi-a întors maţele.

Iaca de ce:

Prelipceanu arată beletu’ şi zice că-i ambiguu;

Băsescu zice că-i cremenal da’ noi proştii nu pricepem şi ne spune el ce să pricepem;

Tăriceanu după ce-a mâncat un kil de lămâi dă o lamuie şi lu’ Băsexu;

Turcescu urlă la toata lumea (ete, te pui cu el?) ba că e, ba că nu e;

Drăgoteasca face pe mironosiţa;

Colăţeanu triumfă: ai văzut, noi v-am zis!

Bolcaş, din dobitoc devine brusc înţelept şi ne spune proverbe;

Cristoiu nu vede ştampila de arhivare pe belet, şi pretinde că nici n-o fi fost pe la arhivă, ci undeva ascuns (poate-n chiloţii Udroaicei?)

Turcescu face radiografia oligarhiei lu’ Bă-sexu şi mi se face păru’ măciucă;

Crinel Antonescu zice a Moliceanu-i fată-mare;

Şereş chiar are figură de fată-mare;

Andrei Gheorghe-i hâtru ca de obicei;

Maestul Paler, echidistant, porcăie intelectual şi pertinent pe toată lumea. Merită;

Frunda-i calm. Nu-i aşa că nu-i vorba de unguri?

Gâlcevie zice: Băsecsu n-are nici sculă şi nici ouă la Cornu să-l reguleze pe manechinu’ lu’ Zina Dumitrescu şi-şi trimite fufa la înaintare;

Să trăiţi. Bine???? Hă-hă-hă…

Mai vreţi ?

A cârtit pentru voi, Gâlcevie, …greţoşitul.


 

 

Am trăit s-o vedem şi p-asta neamule ! La anul 2004 de la naşterea Domnului organizaţia SS a Patriarhiei Române a decretat interzicerea implicării preoţilor în politică. O fi de bine, o fi de rău … SS-ul (adică Sfântul Sinod, să nu-l confundăm cumva cu altceva…) şi-a găsit cu cale să lase la o parte academiceştile discuţii despre sexul îngerilor sau despre unde ne tragem răsuflarea la Crez, (caz real întâmplat în timpul revoluţiei, când se murea pe stradă !) şi să coboare mai aproape de cele lumeşti. Şi cum suntem mereu în an electoral, concubinajul cu partidul Dalmaţian aflat la putere trebuia lămurit. Dacă Doamne fereşte nu s-alege, se face divorţul şi tre’ să-mpartă mobila ?

La ultima estimare, ori de care parte o fi aceea şi cine-o fi făcut-o, Biserica este de departe cea mai bine cotată în opţiunile electoratului. Aşa stând lucrurile, trebuia găsită o „îndreptare” pentru uzul prostimii, ca nu cumva în prag de campanie să se  trezească cu o liotă de popi pe listele partidelor contracandidate, sau mai rău, să-şi facă Biserica propriul partid, că s-au dat dracu’….de unde-or mai mânca lefurile cu lingura. Aşa că dacă tot şi-au protejat cârtiţele de nasul CNSAS-ului, de nici sfântul NATO (sărbătorit îndată după ziua păcălelilor)  nu le mai dibuie, e momentul să se facă şi de folos. Şi adunate-n păr la SS, după îndelungi dezbateri au hotărât pastorala cu pricina pecumcă, canonic, popa n-are nimic comun cu politica, precum nici obiectul de-nţepat coaste cu prefectura.

Drept, dar până la canoane… Dacă tot s-au canonit Sfinţiţii Securişti să ne canonisească numai la altar, ca nu cumva să preacurvim cu Politica, ar fi fost de bun simţ civic (ca să nu zic de bun simţ bisericesc) măcar să ia ceva hotărâri canonice, şi referitoare la poponeaţa Prea Fericitului sau la punga P $finţitului Tomitanul (fost Şpagoveanu), sau să-şi plece urechea arhierească la strigătele în pustiu ale măicuţelor de la Vladimireşti, ca să nu amintesc decât trei, între multe alte subiecte popeşti ce fac deliciul presei.

Înţeleg că preotul prin natura consacrării sale, trebuie să treacă peste trecătoarele măriri lumeşti purtând grijă de turma lui Hristos, indiferent dacă oiţele au în piept ecusonul cu trandafiraşi, săgetuţă sau ochiuleţ… Exista până deunăzi o reglementare prin care preotul angajat politic să renunţe pe perioada mandatului la exercitarea îndeletnicirilor bisericeşti, pentru că oricâtă bunăvoinţă ai avea, nu poţi face naveta între altar şi primărie… În cazul de faţă mie îmi miroase cale de-o poştă a canon comandat politic de Securel & comp.

Dacă am fi avut de-a face cu un fenomen al migraţiei preoţilor spre partide şi neglijarea îndatoririlor sacramentale aş fi subscris…Dar aşa se pare că sunt rare excepţii, şi culmea, faptul cel mai deranjant, că gospodăresc cu responsabilitate primăriile pe care şi le-au asumat.

Astfel ca nu cumva să le mai vină şi altora cheful de a mai gospodări şi dincolo de uşa bisericii, s-au scos canoanele de la naftalină şi, trecând peste faptul ca acestea au fost scrise pentru vremea când arapii asediau Cetatea Sfântă, SS-ul cu Arăpaşu-n frunte le-au sucit pentru tragerea concluziilor de rigoare. Ar urma, în aceeaşi manieră, interzicerea intrării preoţilor în casele oamenilor pe motiv că sunt necurate, apoi a oamenilor în biserică şi în sfârşit, încuierea acestora pe timpul campaniilor electorale sau a altor evenimente în timpul cărora preoţii incomozi ar putea aduce deservicii guvernului. (Mai pe nou, avem iată, „legile” moisemileşti  împotriva icoanelor… Şi SS-ul pauză….!)

Mă repet, cred că locul preotului este în Biserică şi nu la tribuna parlamentară… dar Biserica nu presupune doar spaţiul dintre patru ziduri ce împrejmuieşte altarul. Biserica este reprezentată în aceeaşi măsura de comunitatea credincioşilor, care sunt răspândiţi pe raza parohiei. Pe lângă aspectul liturgic al slujirii mai există şi cel pastoral, şi cel social, aspecte pe care regimul comunist s-a scremut să le înlăture fără a reuşi total. Azi  însă, cu democraţia de gât, arhiereii noştri sugrumă înainte de a se fi născut orice intenţie preoţească de a implica si dincolo de marginea sutanei.

Interesant este că  pe vremea când trecutul la cele veşnice, popa Tatu, îşi răcea gura în parlament spre beneficiile contemporanilor guvernanţi, canoanele invocate astăzi cu surle şi trâmbiţe  dormeau în arhive. Bănuiesc că, dacă preoţii implicaţi politic ar fi făcut parte din partidul la putere, canoanele  ar fi zăcut în continuare în arhive, mult şi bine.

 

                                                                       A cârtit pentru voi, Gâlcevie, cuviosul.

 

P.S. Azi, când ni se-anunţă alegeri europene şi mai încolo şi cele naţionale (deja s-a început datul la ţurloaie – vezi cazul prim-ministrului – din toate poziţiile, inclusiv ero(t)ice) cârteala îşi recapătă actualitatea. Nădăjduiesc să vă fie spre folos.


La gură-cască

14Ian07

 

Iaca stam în aşteptare şi serveam o porţie de gură-cască pe stradă, când mă păli o revelaţie din dreapta. Cum nu-s stângist, redirecţionez luneta şi ce-mi văd ochii: două personaje, o Ea şi un El. Ea, statură potrivită, păr blonzit, palton negru, blugi şi cam atât; altceva n-am băgat de seamă, că nu sărea-n ochi: comună, comună. El, năltuţ, straie negre (nu popeşti), barbă ortodoxă categoria duhovnicieplus, călcătură teologică. Mergea strategic: la o juma’ de pas în urma ei, c-am bănuit că-s împreună. Da’ nu. Amplasat strategic, cum vă spuneam, ca s-o soarbă şi pe faţă şi prin dos. Ea mergea. Calmă, sau liniştită, sau stresată, sau oripilată, sau poate toată orgasmiată ca o bagă cineva în seamă. El saliva: era în ispită,… era în exerciţiul păcătoşeniei…?… nu l-am căutat în nădragi. Faza am urmărit-o vreo douj’ de metri cât mi-o îngăduit parbrizu’ măşânii. Apăi, ea, ca ea.  Da’ el… ca purtător de cojones, tinerel, pasămite ştudent de-al nost…  Gândesc că s-o bătrânit sau s-o smintit înainte-vreme.
Zic: „Păi, tu flăcău voinic, să salivezi pe de lături acuma în post… Bine-ţi şede? Mai bine taie-ţi barba, să intri şi tu în rândul lumii !”

 

 

A cârtit pentru voi, Gâlcevie, curviosul.

 

P.S. Curvioşia mea se-ntreabă : De la cine s-o fi arătat mie aceasta ? De la Domnul ? De la satana ?