Rugăciune

28Sep07

Doamne,

Ne mor cei dragi. N-am să te-ntreb Doamne: „De ce?”, pentru că rânduiala Ta este mai presus de mintea mea bicisnică.

L-ai luat doamne pe taica Octavian al lu’ Paler; era om vârstnic şi nevoitor şi nezaharisit la minte şi la ceas de seară cu greu ne dumirea-ntr-ale politichiei pe noi nevolnici cei lumeţi din Gâlceviţa.

L-ai luat Doamne pe fratele Ralu al lu’ Filip; era om în floarea vârstei şi ne mângăiam noi lumeţii din sihăstrie, că nu tot trebuie să butonăm telecomanda spre ferirea de lucruri drăceşti şi necuviincioase la teveu, ca avea CNA-ul grijă ca şi nesimţiţii şi dezmăţaţii să-şi caute câta obraz.

L-ai luat Doamne pe fratele Adrian al lu’ Pintea, viteaz de viţă, cum l-am cunoscut la vremea prunciei când meream la cinema-ul din sat.

Pe taica Octavian l-am cunoscut faţă către faţă; pe Ralu şi pe Adrian i-am văzut numa’ pe sticlă şi pânză. Da’ ce-are a face… Am plâns pentru toţi. Ce dacă n-au fost fraţi cu tata? După cum i-am ştiut, după cum s-au purtat, e ca şi cum ar fi fost.

Ne mor cei dragi Doamne, ai dezlegat-o din lanţ pe doamna cu coasa şi ea dezmăţuie ca vaca la trifoi! Ne ia ce-avem mai bun. Pe Bunicuţa-Ion, pe tribunul sărit, pe Băse-marinaru’, pe-un Gelu-Mitralieră şi alţii asemenea dânşilor îi lasă-n pace, pesemne nu le ştie adresa… N-ai putea Doamne s-o trimiţi în lume, într-o mână cu coasa şi-n cealaltă cu cartea de telefoane?

Iartă-ne Doamne că suntem cârtitori. La monastire am tânguit. Am făcut priveghi. Am dat de pomană. La ticăloşia noastră, nu ştiu de-l vei baga-n seamă. Dar dacă Tu pedepseşti pe cei care smintesc pe mulţi, iartă Doamne pe fraţii mei aceştia trei: Pe Octavian, pe Ralu şi pe Adrian; ca dânşii pe mulţi au trezit şi după ştiinţa mea pre alţii n-au smintit.

Ne mor cei dragi Doamne, şi lumea se face mai mică cu fiecare pe care-l chemi la Tine. Poate apostolia lor s-a sfârşit şi i-ai chemat la tine pentru bună-plata cea veşnică. Dacă pe tâlharul cel de-a dreapta l-ai primit în raiul tău, nu ne-ndoim că şi fraţilor noştri dragi nu le-ai gătit loc.

Dar, Doamne avem atâţi tâlhari „de-a-stânga” ce ne prigonesc şi nu numai cu privirea, ci ba chiar zicându-ne: „golani, băi animalule, ţigani împuţiţi, păsărici, hahalere, zdrenţe, şi alte cele..” Când treieri Doamne ţarina ta, trimite întâi neghina la locul semănătorului său, iar spicele tale lasă-le să rodească.

Trei sau dus. Nu ştiu câţi ne-ai mai lăsat Doamne să ne bucurăm de dânşii, ca noi nevrednicii le simţim lipsa când nu mai sunt. Odihneşte-i Doamne pe cei pe care i-ai chemat: pe Octavian Paler, Pe Ralu-Traian Filip, şi pe Adrian-Virgil Pintea. Iar pe cei pe care-i mai avem, şi noi nu-i ştim păzeşte-i Doamne, că până să ajungem la Tine nu sfinţii ne mănâncă, ci tâlharii.

Am îndrăznit către Tine eu, nesmeritul şi nemonahul Gâlcevie cârtitoriul.

În luna lui cireşar, zîle 9, anul Domnului doauă mii şapte.

Filed under: bisericeşti   |  1 Comment