Popa politicosu’

15Ian07

 

 

Am trăit s-o vedem şi p-asta neamule ! La anul 2004 de la naşterea Domnului organizaţia SS a Patriarhiei Române a decretat interzicerea implicării preoţilor în politică. O fi de bine, o fi de rău … SS-ul (adică Sfântul Sinod, să nu-l confundăm cumva cu altceva…) şi-a găsit cu cale să lase la o parte academiceştile discuţii despre sexul îngerilor sau despre unde ne tragem răsuflarea la Crez, (caz real întâmplat în timpul revoluţiei, când se murea pe stradă !) şi să coboare mai aproape de cele lumeşti. Şi cum suntem mereu în an electoral, concubinajul cu partidul Dalmaţian aflat la putere trebuia lămurit. Dacă Doamne fereşte nu s-alege, se face divorţul şi tre’ să-mpartă mobila ?

La ultima estimare, ori de care parte o fi aceea şi cine-o fi făcut-o, Biserica este de departe cea mai bine cotată în opţiunile electoratului. Aşa stând lucrurile, trebuia găsită o „îndreptare” pentru uzul prostimii, ca nu cumva în prag de campanie să se  trezească cu o liotă de popi pe listele partidelor contracandidate, sau mai rău, să-şi facă Biserica propriul partid, că s-au dat dracu’….de unde-or mai mânca lefurile cu lingura. Aşa că dacă tot şi-au protejat cârtiţele de nasul CNSAS-ului, de nici sfântul NATO (sărbătorit îndată după ziua păcălelilor)  nu le mai dibuie, e momentul să se facă şi de folos. Şi adunate-n păr la SS, după îndelungi dezbateri au hotărât pastorala cu pricina pecumcă, canonic, popa n-are nimic comun cu politica, precum nici obiectul de-nţepat coaste cu prefectura.

Drept, dar până la canoane… Dacă tot s-au canonit Sfinţiţii Securişti să ne canonisească numai la altar, ca nu cumva să preacurvim cu Politica, ar fi fost de bun simţ civic (ca să nu zic de bun simţ bisericesc) măcar să ia ceva hotărâri canonice, şi referitoare la poponeaţa Prea Fericitului sau la punga P $finţitului Tomitanul (fost Şpagoveanu), sau să-şi plece urechea arhierească la strigătele în pustiu ale măicuţelor de la Vladimireşti, ca să nu amintesc decât trei, între multe alte subiecte popeşti ce fac deliciul presei.

Înţeleg că preotul prin natura consacrării sale, trebuie să treacă peste trecătoarele măriri lumeşti purtând grijă de turma lui Hristos, indiferent dacă oiţele au în piept ecusonul cu trandafiraşi, săgetuţă sau ochiuleţ… Exista până deunăzi o reglementare prin care preotul angajat politic să renunţe pe perioada mandatului la exercitarea îndeletnicirilor bisericeşti, pentru că oricâtă bunăvoinţă ai avea, nu poţi face naveta între altar şi primărie… În cazul de faţă mie îmi miroase cale de-o poştă a canon comandat politic de Securel & comp.

Dacă am fi avut de-a face cu un fenomen al migraţiei preoţilor spre partide şi neglijarea îndatoririlor sacramentale aş fi subscris…Dar aşa se pare că sunt rare excepţii, şi culmea, faptul cel mai deranjant, că gospodăresc cu responsabilitate primăriile pe care şi le-au asumat.

Astfel ca nu cumva să le mai vină şi altora cheful de a mai gospodări şi dincolo de uşa bisericii, s-au scos canoanele de la naftalină şi, trecând peste faptul ca acestea au fost scrise pentru vremea când arapii asediau Cetatea Sfântă, SS-ul cu Arăpaşu-n frunte le-au sucit pentru tragerea concluziilor de rigoare. Ar urma, în aceeaşi manieră, interzicerea intrării preoţilor în casele oamenilor pe motiv că sunt necurate, apoi a oamenilor în biserică şi în sfârşit, încuierea acestora pe timpul campaniilor electorale sau a altor evenimente în timpul cărora preoţii incomozi ar putea aduce deservicii guvernului. (Mai pe nou, avem iată, „legile” moisemileşti  împotriva icoanelor… Şi SS-ul pauză….!)

Mă repet, cred că locul preotului este în Biserică şi nu la tribuna parlamentară… dar Biserica nu presupune doar spaţiul dintre patru ziduri ce împrejmuieşte altarul. Biserica este reprezentată în aceeaşi măsura de comunitatea credincioşilor, care sunt răspândiţi pe raza parohiei. Pe lângă aspectul liturgic al slujirii mai există şi cel pastoral, şi cel social, aspecte pe care regimul comunist s-a scremut să le înlăture fără a reuşi total. Azi  însă, cu democraţia de gât, arhiereii noştri sugrumă înainte de a se fi născut orice intenţie preoţească de a implica si dincolo de marginea sutanei.

Interesant este că  pe vremea când trecutul la cele veşnice, popa Tatu, îşi răcea gura în parlament spre beneficiile contemporanilor guvernanţi, canoanele invocate astăzi cu surle şi trâmbiţe  dormeau în arhive. Bănuiesc că, dacă preoţii implicaţi politic ar fi făcut parte din partidul la putere, canoanele  ar fi zăcut în continuare în arhive, mult şi bine.

 

                                                                       A cârtit pentru voi, Gâlcevie, cuviosul.

 

P.S. Azi, când ni se-anunţă alegeri europene şi mai încolo şi cele naţionale (deja s-a început datul la ţurloaie – vezi cazul prim-ministrului – din toate poziţiile, inclusiv ero(t)ice) cârteala îşi recapătă actualitatea. Nădăjduiesc să vă fie spre folos.

Filed under: bisericeşti, politice   |  7 Comments