La gură-cască

14Ian07

 

Iaca stam în aşteptare şi serveam o porţie de gură-cască pe stradă, când mă păli o revelaţie din dreapta. Cum nu-s stângist, redirecţionez luneta şi ce-mi văd ochii: două personaje, o Ea şi un El. Ea, statură potrivită, păr blonzit, palton negru, blugi şi cam atât; altceva n-am băgat de seamă, că nu sărea-n ochi: comună, comună. El, năltuţ, straie negre (nu popeşti), barbă ortodoxă categoria duhovnicieplus, călcătură teologică. Mergea strategic: la o juma’ de pas în urma ei, c-am bănuit că-s împreună. Da’ nu. Amplasat strategic, cum vă spuneam, ca s-o soarbă şi pe faţă şi prin dos. Ea mergea. Calmă, sau liniştită, sau stresată, sau oripilată, sau poate toată orgasmiată ca o bagă cineva în seamă. El saliva: era în ispită,… era în exerciţiul păcătoşeniei…?… nu l-am căutat în nădragi. Faza am urmărit-o vreo douj’ de metri cât mi-o îngăduit parbrizu’ măşânii. Apăi, ea, ca ea.  Da’ el… ca purtător de cojones, tinerel, pasămite ştudent de-al nost…  Gândesc că s-o bătrânit sau s-o smintit înainte-vreme.
Zic: „Păi, tu flăcău voinic, să salivezi pe de lături acuma în post… Bine-ţi şede? Mai bine taie-ţi barba, să intri şi tu în rândul lumii !”

 

 

A cârtit pentru voi, Gâlcevie, curviosul.

 

P.S. Curvioşia mea se-ntreabă : „De la cine s-o fi arătat mie aceasta ? De la Domnul ? De la satana ?”

Filed under: Divertisment   |  Leave a Comment